Istoria ochelarilor de soare

Istoria ochelarilor de soarepoate fi urmărită din cele mai vechi timpuri. Predecesorii originali ai ochelarilor moderni au fost realizati din pietre pretioase si semipretioase, scoarta, tesaturi si alte materiale care in prezent cu greu inlocuiesc lentilele obisnuite. Primul dispozitiv de protecție a ochilor a fost găsit în mormântul lui Tutankhamon. Este realizat din două tăieturi de smarald foarte subțiri unite prin plăci de bronz. Se crede că ochelarii ar putea fi purtați nu numai de faraonii Egiptului antic, ci și de alți membri privilegiați ai societății, deoarece invenții similare au fost găsite în alte morminte.

În Roma antică, smaraldele erau folosite ca lentile. Împăratul roman Nero a folosit piatra lustruită pe post de Lognette pentru a vedea luptele gladiatori. E greu să răspund definitiv ce a făcut. De exemplu, unii istorici îl asociază cu proprietățile magice ale jadeitului, care a fost dat pietrei în antichitate. Conform gândirii de la acea vreme, smaraldele au făcut posibilă cruzimea pe care o vedea. Cu toate acestea, cei mai mulți sceptici încă tind să creadă versiunea mai practică: Nero folosește această lorgnette pentru a face mai ușor să vezi ce se întâmplă în arenă într-o zi însorită.

„Ochelarii de soare” erau folosiți și în China antică. Judecătorii le purtau, deși nu se plimbau pe străzi și alei într-o zi senină, ci și-au ascuns ochii în timpul proceselor, făcând astfel dificil pentru cei din jur să-și înțeleagă emoțiile.

A existat și un spectacol din țesătură, scoarță, lemn și mai târziu din metal. Sunt un bandaj care acopera complet ochiul, dar are o fanta orizontala in mijloc. Ochelarii îngustează foarte mult câmpul vizual, dar în lumina puternică a soarelui, pot funcționa într-un mediu calm, înconjurat de lumină albă care este încețoșată de zăpadă.